DeÅŸi o manifestă cu discreÅ£ie, slujirea faţă de Dumnezeu este prioritară în familia Cimponeriu din BelinÅ£. Mama domnului Constantin a fost o femeie care a sărit mereu în ajutorul bisericii, organizând pelerinaje de o zi pe la mai toate mănăstirile din Å£ară. De când vârsta nu i-a mai permis să se dedice acestei acÅ£iuni cât ÅŸi-ar dori, sarcinile au fost preluate de fiul ei, Tică (aÅŸa cum e alintat în comună). Domnul Cimponeriu este factor poÅŸtal ÅŸi, în urmă cu zece ani, a întâlnit pe stradă un grup de măicuÅ£e de la un schit din Episcopia CaransebeÅŸului, care cereau ajutor. A aflat că fac parte din obÅŸtea Mănăstirii "Sfântul Nectarie" FeneÅŸ (comuna ArmeniÅŸ), iar acea întâlnire avea să-i schimbe întreaga viaţă: "De atunci am hotărât să ajutăm acea mănăstire, care e cea mai săracă din Banat. După o vreme, pentru că maicile s-au speriat că se tot furau materiale de construcÅ£ie din incintă, au plecat de acolo. Atunci, cei de la episcopie au decis să transforme aÅŸezământul într-un azil de bătrâni sau într-o tabără pentru copiii nevoiaÅŸi. Am fost de acord ÅŸi aÅŸa, numai să se Å£ină slujbe".

Depeşa patriarhală
Domnul Cimponeriu a precizat că, în România, sunt destul de puÅ£ine mănăstiri ÅŸi biserici închinate Sfântului Nectarie Taumaturgul (aproximativ 20), cea de la FeneÅŸ fiind unica din Banat. "Lumea spune că se simte altfel, mult mai bine, după ce se întoarce de acolo. E liniÅŸte ÅŸi rugăciune. Când mergem pe la alte mănăstiri ÅŸi vedem atâta marmură ÅŸi lucruri scumpe, parcă nu ne simÅ£im la fel. Aici e simplitate, cum trebuie să fie în călugărie. Din păcate, e doar un părinte, stareÅ£ul Bartolomeu, care nu poate oficia slujbele de unul singur. Când ne ducem, noi încercăm să îl luăm ÅŸi pe unul din cei doi preoÅ£i de aici, care îl ajută să Å£ină liturghia. Altădată, mai apelează el la băieÅ£i de la seminar. Mergem încărcaÅ£i. Niciodată nu plecăm fără nimic", a adăugat pelerinul-ÅŸef de la BelinÅ£, cel care poate fi considerat autorul moral al reînfiinţării schitului după plecarea măicuÅ£elor: "Am trimis vreo nouă scrisori după ce au închis mănăstirea. Åži am primit răspuns inclusiv de la Daniel, patriarhul, care e bănăţean de-al nostru. Mi-au spus să am răbdare, că se va redeschide. Åži, într-o zi, am primit vestea că a venit părintele Bartolomeu. Când le-am cerut reînfiinÅ£area, m-am angajat să merg acolo o dată pe lună cu produse ÅŸi, după putinţă, să duc ÅŸi câte un preot. Cu voia lui Dumnezeu ÅŸi, cât mai pot, o să o susÅ£in în continuare. Sfântul Nectarie e mare vindecător".

Minunile revărsate asupra belinţenilor
În zilele în care duce pensiile la belinÅ£eni, Constantin Cimponeriu îi trece pe tabel pe cei care doresc să meargă în pelerinaj. De două ori pe lună, ruta obligatorie e la FeneÅŸ. În cei zece ani, pelerinul din BelinÅ£ a dus la mănăstire vreo 600 de persoane, iar misiunea la care s-a angajat i-a fost "depistată" ÅŸi de un părinte văzător cu duhul: "Un părinte mi-a spus odată că mi-e hărăzit să-i călăuzesc pe belinÅ£eni la mănăstiri". Întrebat câÅ£i dintre rugătorii la Sfântul Nectarie au fost ascultaÅ£i, domnul Tică a mărturisit că toÅ£i prind putere când se întorc de acolo. Alături de mama Domniei Sale, care a beneficiat de mângâiere din partea Sfântului de la Eghina, mai sunt alte familii a căror poveste este emoÅ£ionantă: "O dată, în grup a mers o femeie  de la noi, Mărioara, al cărei fiu era plecat de acasă de doi ani. I s-a plâns preotului de la FeneÅŸ de necazul ei, iar acesta a făcut, după plecarea noastră, o slujbă. A doua zi, pe la ora 11, cine credeÅ£i că-i intră pe uşă? Băiatul ÅŸi nepoÅ£ii. O altă persoană, Elena, în vârstă de 70 de ani, avea piciorul spart. A fost internată la TimiÅŸoara, iar medicul a spus că o va opera peste trei săptămâni. În acea seară a citit Acatistul Sfântului Nectarie ÅŸi, dintr-o dată, i s-a comunicat că va fi operată a doua zi. Doctorul a spus că vindecarea ei e un miracol. Atunci, femeia i-a dăruit medicului o carte cu viaÅ£a ÅŸi acatistul sfântului. Dar nu se lasă de noi nici acum." Printre pelerinii ocazionali de la FeneÅŸ se numără ÅŸi primarul Florin Laza, care ÅŸi-a făcut un obicei în a-i felicita pe cetăţeni cu prilejul diverselor sărbători ortodoxe, trimiÅ£ându-le, prin poÅŸtă, câte o iconiţă, nu un portret... electoral. Edilul pune ÅŸi el umărul la susÅ£inerea Mănăstirii FeneÅŸ, deoarece belinÅ£enii o consideră a lor, implicarea fiind ÅŸi mai vizibilă cu prilejul hramului (9 noiembrie).

De copil, sfântul i-a scris lui Iisus Hristos
Sfântul Nectarie a adormit în 1920, fiind canonizat 41 de ani mai târziu. Locul unde a slujit ÅŸi i se află moaÅŸtele ÅŸi mormântul este Eghina, una dintre destinaÅ£iile importante de pelerinaj din Grecia. Sfântul este cunoscut ca taumaturg (făcător de minuni ÅŸi, inclusiv, vindecător de cancer), cel mai renumit aÅŸezământ românesc care, de asemenea, se află în posesia unei părticele din moaÅŸtele sale fiind Mănăstirea Radu-Vodă din capitală. Sfântul Nectarie s-a nascut "sub" Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie 1846), în Selymbria (Silivria) Traciei, în nordul Greciei, aflată sub dominaÅ£ie turcească până astăzi. PărinÅ£ii l-au botezat Anastasis (gr. înviere), îngrijindu-se de educaÅ£ia lui religioasă. La 14 ani, când se pregătea să plece în capitala fostului Imperiu Otoman, să îÅŸi continue studiile, a avut loc ÅŸi prima minune. Fiind sărac, nu este primit de căpitan pe vas. Însă vaporul nu a reuÅŸit să pornească decât după ce Anastasis a fost lăsat să urce. În timpul călătoriei, el chiar potoleÅŸte o furtună, cu ajutorul cruciuliÅ£ei primite de la bunica sa, în care era prinsă o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci. La Constantinopol, a fost nevoit să muncească din greu, dar, rămânând fără haine ÅŸi pantofi, scrie o scrisoare, la destinatar fiind trecut "Domnul nostru Iisus Hristos - în ceruri". Pentru expedierea ei, apelează la un negustor din preajma locuinÅ£ei. Impresionat, acesta îi răspunde în acelaÅŸi mod, trimiÅ£ându-i un pachet cu cele necesare ÅŸi semnând "De la Hristos pentru Anastasis". Până la 20 de ani, Anastasis a lucrat ca pedagog pentru clasele mici de la Åžcoala Metocului Sf. Mormânt, nelăsând însă deoparte lecturile din Sfânta Scriptură ÅŸi VieÅ£ile SfinÅ£ilor Părinti, participând ÅŸi la slujbe. După ce a împlinit 20 de ani, s-a retras în insula Hios, unde a lucrat ca învăţător. Åžapte ani mai târziu, a intrat la mănăstirea de acolo, Nea Moni, fiind călugărit la 30 de ani, cu numele Lazăr, chiar de mitropolitul Gheorghe de Hios. AcelaÅŸi ierarh îl va hirotoni diacon, cu numele Nectarie. În timp, ÅŸi-a câÅŸtigat respectul de la fraÅ£i ÅŸi de la credincioÅŸi, fiind ajutat să îÅŸi continue studiile la Atena, unde a absolvit liceul ÅŸi, apoi, Facultatea de Teologie.

Minunile Sfântului de la Eghina, înainte ÅŸi după adormire
O vreme, a slujit în Egipt, în 1886 fiind numit predicator principal al patriarhiei alexandrine ÅŸi, apoi, hirotonit preot. AlÅ£i trei ani a slujit la Biserica "Sf. Nicolae" din Cairo, dar în 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit mitropolit onorific de Pentapolis, funcÅ£ie din care a fost destituit, iar după doi ani fiind nevoit să se întoarcă în Grecia. La început, mitropolitul Nectarie a dus o viaţă plină de privaÅ£iuni pe lângă Atena, dar, după o jumătate de an, a fost numit predicator în cadrul Mitropoliei de Evvia. În 1894 a fost numit director al Seminarului Teologic Rizareion din Atena, de unde a demisionat pentru a întemeia o mănăstire de maici. Mănăstirea "Sfânta Treime" din Insula Eghina, unde sfântul era duhovnic, avea să devină unul din locurile cele mai frecventate de creÅŸtinii din întreaga lume, mai ales după trecerea sa la Domnul. Aceasta s-a întâmplat în 8 noiembrie 1920, când părintele Nectarie avea 74 de ani, momentul fiindu-i anunÅ£at, ca ÅŸi altor drepÅ£i, cu o zi înainte. DeÅŸi sunt mai cunoscute după adormire, minunile sale datează însă din timpul vieÅ£ii, când îmblânzea ÅŸerpii ÅŸi lăcustele roÅŸii, aducea ploaia în vreme de secetă, vindeca bolnavii. MoaÅŸtele sfântului, izvorâtoare de mir, au fost descoperite în 1953.