Fapt poate mai puţin cunoscut, Uniunea Scriitorilor din România (USR) reprezintă, de mai bine de o generaţie, cea mai importantă comunitate de creaţie literară din spaţiul cultural european – scriitorii români reuşind o performanţă rarisimă în contextul post-decembrist din ţară şi din partea răsăriteană a continentului: să păstreze nedezmembrată o structură organizaţională care reuşise, chiar şi în condiţiile opresiunii ideologice din precedenta jumătate de veac, să ofere acestei formule de creaţie acea minimă siguranţă fără de care nu se poate evolua în domeniul spiritului.

În cadrul USR, Filiala Timişoara s-a poziţionat, încă din primele luni de după Decembrie 1989, ca fiind cea mai importantă secţiune, după cea din capitală, atât în ceea ce priveşte numărul de membri, cât mai ales ca anvergură, diversitate şi calitate a activităţii susţinute: an de an, membrii săi organizează zeci de evenimente literare (festivaluri şi simpozioane, lansări de carte şi lecturi publice, aniversări şi comemorări), traduc şi editează sute de volume, susţin reviste, cluburi şi cenacluri, nu în ultimul rând, se implică în ceea ce se poate numi diplomaţia culturală – promovarea autorilor şi creaţiei române în circuitul european şi mondial al valorilor.

Un an sub semnul lui Şerban Foarţă şi al Editurii Brumar

Anul 2011, în pofida faptului că dificultăţile economice n-au putut ocoli zona culturală, nu a făcut excepţie din acest punct de vedere, ba chiar dimpotrivă, a demonstrat încă o dată că, pentru spirit, crizele nu înseamnă decât un pretext de autodepăşire.

Lansarea, în decembrie, a volumului de lirică psalmică „Hexacordos”, apărut la editura Brumar sub semnătura poetului Şerban Foarţă, a fost receptată aproape instantaneu ca un eveniment cultural de însemnătate naţională, criticul literar bucureştean Alex Ştefănescu consemnând: „Şerban Foarţă sfidează convingerea generală că, pentru un poet de azi este practic imposibil să mai găsească în limba română rime nefolosite înaintea lui, oferindu-ne un spectacol lingvistic care ne uimeşte”.

“Se poate spune, fără greş, că anul 2011 a fost un an Şerban Foarţă – Brumar”, este de părere şi criticul literar Cornel Ungureanu, preşedintele Filialei USR Timişoara, adăugând că poetul, care se pregăteşte să-şi aniverseze cele şapte decenii de viaţă, şi-a probat vocaţia de maestru al versului, editând totodată şi şase plachete de poeme pentru copii.

Eugen Dorcescu, semnul distincţiei

Un alt nume de referinţă pentru literatura bănăţeană şi românească este, fără îndoială, Eugen Dorcescu, aflat, de asemenea, în pragul şaptezecismului. Volumul „Ars poetica”, pe care i l-a editat anul trecut grupul „Pre-Textos” din Valencia, Spania, constituie, apreciază prof. dr. Cornel Ungureanu, nu doar o recunoaştere a forţei de expresie cu care ne-a obişnuit scriitorul timişorean, ci şi o ilustrare a faptului că, în artă şi literatură, România nu are nici un complex de inferioritate în Europa.

În acelaşi sens pot fi amintite şi întreprinderile literare şi, în egală măsură, istorice, ale lui Mircea Mihăieş – reunirea într-un volum a dialogurilor sale cu Vladimir Tismăneanu şi eseul despre politologul Tony Judt marcând semnificativ o istorie a ideilor politice româneşti care are ca punct nodal, în aceste ultime două decenii, Timişoara.

Valoarea literară nu este doar privilegiul ariilor metropolitane

Rafinat exeget al geografiei literare, criticul Cornel Ungureanu ţine să atragă atenţia că valoarea literară nu trebuie căutată doar în marile centre culturale. „Una dintre cele mai interesante cărţi-eseu apărute în ultii ani la noi este volumul <> a scriitorului lugojean Remus Valeriu Giorgioni, un fascinant exerciţiu de paralelizare între textul biblic şi gândirea lui Emil Cioran – şi tot de la Lugoj ne-au sosit, în anul 2011, câteva excelente volume de călătorie semnate de regretatul Constantin Buiciuc”, ne spune preşedintele comunităţii literare bănăţene, dezvăluindu-ne, în avanpremieră, intenţia Filialei USR Timişoara de a deschide în oraşe precum Reşiţa, Lugoj sau Băile Herculane – în care, de-a lungul anilor trecuţi, au fost organizate importante evenimente literare – centre culturale finanţate de USR.

Traducerile, punţi construite între culturi

Dacă, adesea, invocarea patrimoniului de multiculturalitate cu care Timişoara întregeşte cultura naţională îmbracă doar forma unor fraze golite de conţinut, în comunitatea literară lucrurile stau, din fericire, cu totul altfel.

Aici, ne atrage atenţia liderul comunităţii literare bănăţene, există o fervoare a construirii de punţi între culturi prin traduceri, de o atenţie specială bucurându-se literaturi considerate, la fel de nedrept ca şi cea română, de eşalon secund: sârbească, oriental-germană sau maghiară.

Demersul regretatului Ion Radin Peianov de a traduce opera lui Dragan Iovanovici Danilov, seria de cărţi lansate de editura scriitorului timişorean Slavomir Gzozdenovici ori activitatea intensă a grupării „Stafette”, coordonată de Anne-Marie Podlipny sunt tot atâtea etape memorabile ale dialogului intercultural din anul 2011.

Similar, dialogul între generaţii a dovedit prolificitate, nume precum Alexander Stoicovici, Moni Stănilă sau Alexandru Potcoavă, cu al său „Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli!”, confirmând că viitorul nu este cu necesitate întunecat.

Scriitorul şi cetatea

Şi în 2011, participarea scriitorilor la principalele momente ale vieţii publice a atins cote înalte, un exemplu elocvent constituindu-l volumele lansate de Gino Radu, Vasile Bogdan, Lucian Vasile Szabo şi Titus Suciu în contextul aniversării celor 22 de ani trecuţi de la momentul revoluţionar decembrie 1989.

Deja legendarele întâlniri de vineri ale membrilor filialei, ampla galerie de lansări, lecturi publice, aniversări şi primiri de noi membri, din păcate şi de câteva triste despărţiri, numeroasele premii literare – unul dintre cele mai însemnate revenind scriitorului Ion Arieşanu, un etalon al cărturarului construind societatea –, dar şi câteva evenimente-fanion – precum prima ediţie a Festivalului poeziei din regiunile de contact etnic sau inaugurarea Memorialului Scriitorilor – au jalonat, în 2011, activitatea unei filiale care a demonstrat, de decenii bune, că Banatul îşi are locul său inconfundabil pe harta literaturii române.