"Zugrăvitusa aciastă Biserică în zilele împăratului Iosif alu… cu blagoslovenia …Sfinţiei Sale Sofronie a Timişorii fiind protopreviter Petru Petrovici a lu Sarazului şi a împodobit cu cheltuiala dumnealui Mihai Vasiescu şi frateso Ianăş Vasiescu fiind întâi chinez Pătru Ursulescu apoi pe urmă Pătru Drâghicioni fiind preot Ioan Popovici.

Zugrav Gheorghie Diaconovici şi Ştefan Popovici din Vasiova 783 novembre": astfel mărturiseşte, aproape ştearsă de mâna necruţătoare a timpului, dar încă vizibilă, pisania din naosul bisericii de lemn din satul Băteşti, unul dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult tradiţionale din Banatul Montan.

Cu exteriorul excelent conservat, monumentul istoric este azi deschis vizitelor turistice, iar slujbe religioase se oficiază aici o singură dată pe an, în ziua hramului, de Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Cumpărată din Veţa şi trasă cu boii până-n sat

"Nu se cunoaşte anul exact în care s-a înălţat bisericuţa noastră, cândva prin secolul al XVI-lea, după cum afirmă cercetătorii, dar se ştie că, înainte de 1783, a fost cumpărată de băteşteni de la Veţa, un cătun astăzi dispărut, şi practic translată până aici, pe buşteni. Cu boii au purtat-o doi kilometri până s-o aşeze aici, iar povestea ei e interesantă din mai multe puncte de vedere", ne spune părintele paroh Cristian Farcaş, înainte de a ne pofti să vedem mai de aproape sfântul lăcaş unde s-au închinat, s-au botezat şi s-au cununat generaţii de bănăţeni din vechime.

Pictura aparţine lui Gheorghe Diaconovici

"Numai despre pictură se ştie că aparţine lui Gheorghe Diaconovici, dar interiorul are nevoie urgentă de restaurare. În această toamnă, am primit vizita unor experţi în conservare veniţi de la Bucureşti, acreditaţi de Ministerul Culturii, care au evaluat starea bisericuţei din punct de vedere al iconografiei, dar şi al arhitecturii. Aceasta din urmă, precum vedeţi, e tipică pentru o casă ţărănească", adaugă preotul, arătându-ne îmbinăturile  bârnelor, "în coadă de rândunică", "tălpoanele" şi streaşina, unde se desluşesc limpede cuiele izvodite tot din lemn.

Arhitectură ţărănească în lemn cioplit

Totul este cioplit, nimic tăiat, iar Casa Domnului, alcătuită din drugi de stejar, îşi dezvăluie, pas cu pas, minunăţiile.

Portalul de vest e împodobit măiastru cu motive solare şi dinte de lup, o uşă scundă e iscată de meşterii de demult dintr-o singură bucată de lemn, lată de aproape un metru. 

Portalul de sud prezintă o uşă de acces înaltă, decorată cu tăblii parchetate şi ţinte metalice forjate.

Ferestrele vechi sunt mici,  iar cele  mai noi,  ceva mai mari, au fost montate în 1858, când dimensiunile bisericii au crescut cu trei metri.

Tinda este susţinută de patru stâlpi sculptaţi, pronaosul este tăvănit cu scândură, iar  sistemul de acoperire a altarului  aminteşte de arhitectura bisericilor de zid, pe pereţii interiori dinspre răsărit şi sud fiind atârnate mici cruci votive.  Pictura veche se păstrează doar în altar şi pe bolta naosului.

Turlă cu bulb şi şindrilă nouă

"Acoperişul  a fost refăcut cu câţiva ani în urmă, căci şindrila nu rezistă mai mult de 15 ani, iar  turnul-clopotniţă este unicat. În perioada austro-ungară, era destul de greu să obţii bani pentru refacerea unei biserici ortodoxe, iar bulbul de sus, de inspiraţie barocă şi cu totul străin de arhitectura tradiţională, a fost, la vremea lui, un compromis. Astăzi, el singularizează acest lăcaş", continuă preotul istorisirea.

Odoarele, icoanele, cărţile vechi de cult, uşile împărătzeşti ale altarului şi instrumentarul liturgic se află astăzi în colecţiile Mitropoliei Banatului, mai aflăm de la părintele Farcaş.

"Şi e foarte bine că-i aşa, altfel acele comori nu ar fi rezistat timpului şi ar fi împărtăşit aceeaşi soartă cu pictura, grav deteriorată în perioadele în care în bisericuţă a şi plouat", conchide clericul.

Traian Vuia a înălţat zmeie în Băteşti

"Puţină lume ştie că pe-aici, prin împrejurimi, şi-a înălţat Traian Vuia primele zmeie. Tatăl lui, Simion Popescu, a fost preot şi a slujit aici, la <<Sfânta Parascheva>> ", adaugă Cristian Farcaş.

Ghid de bunăvoie pentru oricine vrea să vadă monumentul, el spune că, dacă acesta ar fi restaurat, mulţi mai mulţi oaspeţi s-ar abate prin satul aparţinător de oraşul Făget: "Cu forţe proprii nu putem face mai nimic... Sunt doar 90 de familii de credincioşi în Băteşti. Sunt inimoşi şi darnici, însă o asemenea lucrare le depăşeşte puterile. Străinii care au trecut pe la noi au admirat biserica. Pe la ei aşa ceva e de văzut numai prin muzee".