Zi de vară în comuna Lenauheim: arşiţă, linişte... ca la sat şi tuşe romantice amintind de Nikolaus Lenau, poetul care a văzut  aici lumina zilei,  în 13 august 1801. Între odinioară şi acum se despletesc fire nevăzute.

În faţa clădirii ce adăposteşte astăzi primăria străjuieşte un splendid grup statuar,  operă a sculptorului budapestan Bela Radnai, unul dintre cei mai reputaţi artişti ai Ungariei începutului de veac XX.

Pe soclu sunt gravate, în germană, română şi maghiară, câteva versuri: "De m-aş mai întoarce-odată/Acolo unde am trăit/Anii tineri, altădată/Visător şi fericit!".

Nostalgia exprimată de Lenau în poemul intitulat "Odinioară şi acum" are ceva molipsitor şi te face să te-apropii de cele două siluete de bronz, a scriitorului şi a muzei, restaurate de specialişti ai Muzeul Banatului din Timişoara cu prilejul bicenterarului poetului.

Biserica Mariei Terezia, o bijuterie barocă

Cerem să vedem şi casa memorială şi suntem îndrumaţi în josul străzii principale. De aici putem contempla şi biserica catolică cu care Lenauheimul se mândreşte pe drept. Dacă pe dinafară nu atrage prea mult atenţia - un lăcaş de cult cu vechime şi eleganţă - interiorul, aflăm de la localnici, e spectaculos. În 1767, în localitate s-a construit o capelă, iar lângă ea o clopotniţă de lemn.

Cea de astăzi, în stil baroc, a fost înălţată pe cheltuiala curţii imperiale, după ce preotul Alexander Tomoenvich şi un episcop - Emmerich Christovich - au intervenit în acest sens pe lângă Maria Terezia. Spre deosebire de alte aşezări timişene, comuna Lenauheim are şi clădiri  valoroase, de patrimoniu, şi istorie...

Casa în care s-a născut poetul şi comorile ei

Micul Muzeu Lenau a fost cândva sediul Circumscripţiei Financiare Csatad, iar poetul s-a născut  aici doar pentru că tatăl său lucra în această instituţie ce-i găzduia şi familia.

"N-a crescut aici Nikolaus Lenau. Sora lui a murit când el avea patru  luni, iar tatăl, înnebunit de durere, şi-a jucat averea şi a pierdut-o într-un cazinou clandestin din Timişoara", ne povesteşte Elfriede, custodele casei memoriale, în vreme ce ne conduce prin încăperile muzeului.

N-avem timp să zăbovim aici după pofta inimii, dar fiecare colţişor merită cercetat îndeaproape. Admirăm scurt un bust al poetului, cadou de la Viena, linguriţa de argint şi batista de damasc, cu monogramă, care a aparţinut ilustrului bănăţean.

Ne oprim în pragul bucătăriei tradiţionale şvăbeşti, un interior de un pitoresc greu de descris în cuvinte, aruncăm o privire dormitorului bătrânesc cu tăbliile patului pictate. Pe lângă păpuşile îmbrăcate în portul popular al nemţilor din vestul României, înşirate ca la paradă, nu putem trece cu indiferenţă.

Colecţia e unică. Perechile - ei sobri, în veste negre, cu pălării înalte, ele "chiştulate", cu fuste plisate şi flori în păr - sunt opera combinată a fostei Fabrici "Arădeanca" şi-a unor neştiute femei din mai multe sate. Prima a dat...manechinele în miniatură, iar mâini vrednice de bănăţence au migălit la fiecare costum în parte. Atmosfera te cucereşte, dar călătorului îi şade bine cu drumul. Promitem că vom reveni la Casa Memorială Nikolaus Lenau.

Muzeul, ne informează Elfriede, e deschis de luni până vineri între orele 8 şi 13, iar preţul unui bilet este de numai trei lei. Lumea dintre ziduri e, şi ea, un crâmpei din viaţa Banatului de odinioară, bun de gustat într-un acum care se foarte grăbeşte.