A+ / A-
Cum intri în micuţa brutărie din Sacoşu Turcesc, mirosul de pâine caldă te îmbie să guşti din apetisantele produse. Zeci de pâini rumene stau pe rafturi, iar în mijloc, pe o masă, sunt aşezate buşeuri, pogăcele, covrigi.
Familia Ţepeş a investit bani şi multă trudă în această afacere, însă socoteala iniţială nu s-a prea potrivit. "Am sperat că vom produce şi vinde cel puţin o mie de pâini pe zi. Nu am reuşit să ajungem la acest număr nici pe departe", ne-a spus Emil Ţepeş, cel care se ocupă de livrare, dar şi de managementul brutăriei.
"Putem să producem cele o mie de pâini, dar nu avem cui să le livrăm. Iniţial am încercat să duc din produsele noastre la buticurile de cartier din Timişoara. Însă am constatat că ieşeam în pagubă. Un magazin îmi lua doar cinci pâini, altul încă cinci şi dacă nu le vindeau, trebuia să le iau înapoi. Unde să mai pun şi banii pe care îi investeam în transport! Aşa că am renunţat", spune producătorul.
Cât despre posibilitatea de a desface pâine în marile magazine din municipiul de pe Bega, aici lucrurile sunt mai complicate. "Trebuie şpagă. Nu are rost să dai bani ca să te primească cu 50 de pâini. Noi ne-am obişnuit deja, ducem pâinea şi produsele de panificaţie la magazinele din zona comunei", spune, resemnat, omul.
"Nici grâul nu mai e ca altădată"
Soţia lui Emil Ţepeş, Emilia, a lucrat în panificaţie şi patiserie mai bine de 16 ani. Ea este cea care se ocupă de partea de producţie, ajutată, de multe ori, de soţul ei.
Recunoaşte că în aluatul de pâine trebuie să introducă şi amelioratori, din cauza calităţii făinii.
"Nici grâul nu mai e ca altădată. E corcit cu grâul furajer! Dacă aş face aluatul doar din făină, sare şi drojdie de bere ar ieşi pâinea ca lipia, nu ar creşte deloc. Am încercat de câteva ori şi nu a ieşit nimic. Aşa că pun şi amelioratori, dar în cantităţi mult mai mici decât o fac marii producători de pâine. Noi ţinem la calitate", a conchis Emilia.
Click pentru a descarca editia electronica a RENASTEREA.
Pentru a o vizualiza, aveti nevoie de Adobe Reader