Toate cele trei formaţiuni politice care au un cuvânt de spus au trecut prin alegeri interne, în anul care tocmai s-a încheiat. Cum era de aşteptat, aceste acţiuni au fost pline de frământări, şansa de a deveni preeşdinte nefiind de neluat în seamă pentru candidaţii cu pretenţii de a conduce o filială.

Primii care au avut alegeri interne au fost liberalii timişeni, puşi să opteze între Nicolae Robu şi Sorin Supuran. Aparent, Robu avea un avantaj considerabil, generat atât de statura poziţiilor de pe care candida (rector, senator şi preşedinte interimar al filialei) cât şi de rezultatul foarte bun obţinut la alegerile prezidenţiale, când PNL Timiş a fost, după mulţi ani, peste media pe ţară.

Cu toate acestea, lupta a fost foarte strânsă, iar în jurul contracandidatului lui Robu, Sorin Supuran, s-au grupat majoritatea celorlalţi lideri ai filialei: Cristian Buşoi, Horia Cristian, Liviu Borha, Ciprian Jichici, Ciprian Bogdan, Leontin De Maio şi mulţi alţii care nu vedeau în Robu liderul care să ducă filiala cât mai sus.

În cele din urmă, rectorul a câştigat, dar la un scor foarte strâns, cu emoţii la numărarea voturilor. O dată încheiate alegerile, apele s-au mai liniştit în PNL Timiş, cel puţin la nivelul declaraţiilor, chiar dacă există încă destule voci care susţin că cele două tabere nu s-au armonizat pe deplin. Cert este că Robu a căpătat mai multă legitimitate, lucru care i-a permis să controleze următorul scrutin care a avut loc în cadrul filialei, alegerile de la municipiul Timişoara, în care canidatul susţinut de rector, Petru Ehegartner, s-a impus într-o manieră suprinzător de categorică.

Următoarele alegeri din Timiş au avut loc la PSD. Ilie Sârbu s-a retras de la conducerea filialei, lăsând cale liberă la şefia PSD Timiş. În cursă, au intrat, iniţial, trei candidaţi: Titu Bojin, Sorin Grindeanu şi Marcel Mihoc. Acesat din urmă s-a retras, cu câteva zile înainte de alegeri, la fel procedând, ulterior, şi Sorin Grindeanu.

În aceste condiţii, Bojin a devenit noul preşedinte al social-democraţilor timişeni, având sarcina de a reuşi coagularea tuturor forţelor din partid şi de a pregăti alegerile din 2012. Cel puţin deocamdată, profitând şi de conjunctura politică internă, PSD Timiş se află pe un trend ascendent, lucru demonstrat şi de rezultatele ultimului sondaj de opinie prezentat de PSD. Urmează ca filiala să-şli desemneze candidaţii pentru cele mai importante funcţii din bătăliile politice ale anului viitor, în urma cărora vom avea o radiografie mult mai clară despre ceea ce însemană social-democraţia în judeţul Timiş.

Şi partidul cu cele mai multe funcţii în judeţ, PD-L, a trecut prin alegeri interne, în anul recent încheiat. Politica demcorat-liberalilor a fost de organizare a scrutinurilor după modelul "de jos în sus", astfel că alegerile de la nivelul filialei au fost precedate de cele de la comune, oraşe şi municipii.

În Timişoara, Ovidiu Ciuhandu s-a impus categoric, neavând contracandidat. De altfel, alegerile s-au desfăşurat într-un cadru relaxat, fără acuzaţii, orgolii şi mize ascunse. La fel s-a întâmplat şi la scrutinul de la nivelul PD-L Timiş, unde Ostaficiuc nu a avut rival.

Singura dispută s-a dat pentru cele două posturi de prim-vicepreşedinte, unde s-au înregistrat trei candidaturi: Alin Popoviciu, Tiberiu Lelescu şi Gheorghe Ciobanu. În cele din urmă, Popoviciu şi Lelescu au ocupat poziţiile pentru care au concurat, bucurându-se şi de susţinerea lui Ostaficiuc. Tensiuni foarte mari nu au existat, cel puţin la nivel declarativ, dar este de aşteptat să vedem o competiţie internă mult mai interesantă la alegerile naţionale.