"De satul ăsta nu se ocupă nimeni", a sintetizat, în câteva cuvinte, un localnic din Albina peisajul existenţial al celor care trăiesc în localitatea situată la mică distanţă de capitala Banatului. Cu o singură stradă asfaltată - urmă a civilizaţiei moderne (pe care autorităţile au găsit de cuviinţă să limiteze viteza la 30 de kilometri la oră, montând două temporizatoare de viteză pe şosea), satul pare să fi încremenit în veacul trecut. Oamenii de acolo trăiesc fără gaz, canalizare sau apă, fără mijloc de transport.

Singura fântână publică din sat, construită după modelul celor din Timişoara, şi-a pierdut menirea în robinetul din care nu mai picură acum decât tăcerea. Unii localnici sunt nevoiţi să-şi procure elementul vital existenţei de la magazinul din sat, alţii (posesori de autoturisme) îşi aduc apă tocmai de la Timişoara. Şi aceasta, pentru că apa din fântânile pe care le au în curţi nu mai este potabilă. Nici cea care curgea odinioară la fântâna publică nu se putea bea, din cauza cantităţii prea mari de fier pe care o conţinea, însă oamenii au aflat despre acest lucru prea târziu, când a început să i se observe culoarea roşiatică.

Modul în care administraţiile locală şi judeţeană manageriază satul este criticat şi de fostul primar al comunei Moşniţa Nouă, în arealul căreia se află Albina), Vasile Mangu, edil-şef în perioada 1975-1989. Cu o lună înainte de Revoluţie a ieşit la pensie, fără să ştie ce avea să urmeze. Nu are culoare politică, însă nu ezită să-şi exprime nemulţumirea vizavi de "evoluţia" satului în care îşi trăieşte bătrâneţea. De pe vremea când era primar nu s-a mai făcut nimic, spune Domnia sa, arătând spre căminul cultural ridicat pe vremea comunismului şi glumind pe seama faptului că singura schimbare vizibilă pe care a văzut-o este că astăzi oamenii "dansează" mai bine decât în urmă cu 20 de ani.
GIANINA IANĂŞ