A învăţat să ţeasă "covoară" de la... vecini, când a părăsit Tincova natală şi a venit noră în Timiş, la Sălbăgel. Era vestit pe-atunci satul pentru cuverturile de lână, împodobite cu flori şi motive geometrice, iar ea, Livia Borduz, avea doar 19 ani. Acum, la 61, mai are în casă doar o duzină, păstrate aşa, din drag şi de amintire. Celelalte, că au fost cu zecile pe vremea lui Ceauşescu, au fost vândute pe bani buni.

Ţesutul, o mică industrie a satului
Ţesutul era o mică industrie a Sălbăgelului, mândria gospodinelor. "Acuma nu mai lucru, nici război nu mai am. L-am tăiat cu drujba, că s-or ţinut a' mei de capu' meu că-i mare şi ocupă loc. Câte două femei odată ne puneam la covoară, la comandă le făceam, că le cerea lumea. Le vindeam la Caransebeş. Mai veneau clienţii cu lână, ne spuneau ce model să fie, iar pentru vopsit ne duceam la Lugoj, pă strada piaţului, la atelier", îşi aminteşte Livia.


"Ponevile îs cearşafuri de cânepă"
"La noi le zice covoară la astea, nu ponevi. Aci, în sat, ponevile îs cearşafuri, cearşafuri de cânepă, nu altceva. Am ţesut şi din  alea, pentru casă. Şi covoarăle astea le vindeam la 1.200 de lei bucata, erau scumpe, cam un salar de la comunişti. După Revoluţie n-or mai avut trecere. Nici oamenii n-or mai ţesut, că şi-or primit pământu' şi s-or luat cu altele. Acuma să caută pături din astea, moderne, nu ce făceam noi", ne povesteşte, desfăcând pe o masă câteva dintre cuverturile  migălite în nuanţe vii. Şi faţa de masă cusută în cruciuliţe e tot opera ei, şi tot de demult.


Femeie făloasă, cu lucruri frumoase
"Am fost femeie făloasă, cu lucruri frumoase. Când io mor, să le deie nora foc. Până atunci, le mai scot, mă mai uit la ele când mi se face dor. Covoarele or fost la vedere acuma, când o venit popa cu Botezul", continuă bănăţeanca. Şi, înainte de despărţire, ne mai dezvăluie un secret: duminică, la sfânta liturghie, ea se îmbracă şi acum în port popular. Se mai uită lumea, mai şuşoteşte, dar Livia Borduz din Sălbăgel nu renunţă. Dacă-i sărbătoare, musai să ai haine faine, iar mai faine decât cele din bătrâni nu-s niciunele.