În ultimii doi ani, măsurile guvernamentale - (anti)reformă sau de ieşire din criză - par să îşi fi pus în mod iremediabil amprenta asupra învăţământului din România.

După reduceri masive de personal, comasări de unităţi şcolare, care i-au transformat pe copii în mici navetişti, apoi o serie de diminuări salariale şi excluderea unor sporuri de drept, breasla dascălilor este, în continuare, ameninţată de alte "furtuni".

Pe acest fond, tot mai multe voci susţin că slujitorii catedrei rămân fie cei cu vocaţie deosebită, fie persoanele care nu au altă soluţie pentru supravieţuire.

„Mai rămân cei cărora le place să tragă mâţa de coadă sau... care au vocaţie. Dar oricât suflet ai pune în activităţile pe care le desfăşori, totuşi, totul trece prin stomac. Am colegi care îşi plătesc ratele din alte împrumuturi sau unii care au preferat să rămână în şomaj. Chiar o fostă colegă, învăţătoare-suplinitoare, avea fetiţa în primul an de şcoală. După ce şi-a făcut calculele, a realizat că dacă ar fi trebuit să plătească o bonă sau un loc la after-school, după ce scădea naveta, nu mai rămânea cu nimic. Aşa că s-a hotărât să se ocupe ea însăşi de educaţia fetei şi să primească ajutor de şomaj, care e cu puţin mai mic decât salariul ei diminuat”, ne-a mărturisit directorul Şcolii cu Clasele I-VIII Parţa, prof. Daniel Drăgan.

De profesie dascăl de educaţie fizică şi sport, managerul şcolar a mai spus că tot mai mulţi colegi îşi întrerup activitatea, solicitând concediu fără plată, şi urmează calea străinătăţii: „În toamnă, au plecat cu sutele, la tot felul de munci. Oamenii nu au mai avut cum să-şi achite ratele şi să îşi întreţină familia. Am însă şi colegi, profesori de sport, care au prins posturi bune dincolo. O doamnă din Peciu Nou a semnat un contract permanent la Mallorca. Până acum mergea vara şi lucra ca instructor de aquagym pentru vârstnici şi salvamar, dar de luna trecută a decis să părăsească ţara definitiv”, a precizat dl Daniel Drăgan.

Şi Domnia Sa a fost ofertat din afară, mai exact de către un fost coleg care trăieşte la Verona şi care i-a transmis să se pună pe învăţat limba italiană: „Mi-a propus să plec acolo ca instructor sportiv, pe un salariu lunar de 1.400 de euro. Faţă de 300, cât câştig din învăţământ, e ceva, nu? Din păcate nu pot face asta, deoarece părinţii ar rămâne singuri, tocmai când au mai mare nevoie de ajutorul meu”.

În primele două luni ale acestui an şcolar, 400 de dascăli timişeni au decis să îşi părăsească serviciul.