Salariaţii au conştientizat, în această perioadă dificilă pentru economia românească, cât de important este rolul sindicatelor, consideră Ştefan Gogoşanu, liderul zonal al Confederaţiei Cartel ALFA. Creşterea riscului pierderii locului de muncă şi valul de disponibilizări care s-a făcut simţit au determinat mulţi angajaţi să se orienteze către înfiinţarea sau afilierea la organizaţii de tip sindical. Momentan, în judeţul Timiş sunt înregistraţi deja peste 15.000 de şomeri şi o rată a şomajului care a depăşit dublul celei din urmă cu un an şi jumătate. În aceste condiţii instabile ale pieţei muncii, tot mai mulţi angajaţi devin interesaţi de modul în care se pot organiza pentru a-şi apăra drepturile care le sunt încălcate din ce în ce mai des de către angajatori.

Åžcoala de drepturi

"Un sindicat poate fi privit, dacă vreţi, şi ca o şcoală unde se învaţă care sunt drepturile prevăzute în Codul Muncii. Foarte mulţi dintre salariaţii români nu sunt interesaţi să le cunoască şi se trezesc abia după ce nu mai au un contract că acestea le-au fost încălcate. Sunt cazuri când unele drepturi nu pot fi obţinute decât în instanţă, sau după campanii mai agresive în care trebuie să fie implicată şi presa, pentru a fi informată şi opinia publică. Asemenea demersuri sunt greu de realizat de către un angajat, însă devin posibile cu sprijinul unei organizaţii specializate", explică Ştefan Gogoşanu (foto).

Potrivit liderului sindical, cele mai relevante exemple pentru aceste cazuri sunt cele ale organizaţiilor înfiinţate în multinaţionale precum Alcatel, Flextronics sau Kromberg&Schubert. Angajaţii acestora au început să lupte numai după ce au observat că unele din măsurile anticriză luate de conducerile companiilor contravin drepturilor pe care le aveau.

"Procesul de conştientizare a început încet, dar va continua. Din ce în ce mai mulţi oameni vin şi cer detalii despre modul de constituire a sindicatelor. A trebuit să vină o perioadă grea, cum este aceasta, pentru ca oamenii să descopere că există şi un prag de jos, dar numai după ce au dat cu capul de cel de sus, cum se spune la noi în popor", a mai precizat Gogoşanu. Conform acestuia, în momentul de faţă se face simţită acut nevoia de organizare în firmele mai mici, cu cel mult câteva zeci de angajaţi, unde există nenumărate constrângeri din partea conducerii iar salariaţii se tem sau nu ştiu că îşi pot cere drepturile. Ideal, liderul unei organizaţii sindicale nu trebuie să aibă semnat un contract cu firma ai cărei angajaţi îi reprezintă, tocmai pentru a nu putea fi influenţat în demersurile sale.

Cum se încalcă drepturile din Codul Muncii

Chiar dacă există un cadru legislativ bine conturat, atât timp cât legile nu sunt aplicate, efectul este egal cu zero. Exemplele de încălcare a drepturilor salariatului sunt nenumărate, iar ele s-au înmulţit în perioada de criză, care este folosită de unii angajatori ca un atu. Cum angajatul nu îşi cunoaşte drepturile şi tot ce i-a fost prezentat în momentul semnării contractului au fost obligaţiile de muncă ce trebuie îndeplinite pentru a fi plătit, el poate ajunge să accepte, spre exemplu, neplata salariului la timp, sugerată de angajator ca o măsură anti-criză, fapt care contravine însă Codului Muncii.

Sau, în cazul firmelor care se văd nevoite să facă disponibilizări masive, ce depăşesc 10 procente din numărul total al angajaţilor, se întâmplă ca o serie de prevederi să nu fie respectate, precum notificarea publică cu 30 de zile înainte de luarea măsurii de disponibilizare sau preavizul de concediere de 20 de zile lucrătoare. De asemenea, unii angajatori insistă ca salariatul să se prezinte la lucru cu program normal pe durata preavizului, deşi în Codul Muncii se precizează că doar jumătate din acest timp trebuie onorat, pentru ca angajatul să îşi poată căuta un alt loc de muncă.

Un exemplu mai grav este cel al firmelor care lucrează "la gri", adică oferă un anumit salariu în mână, dar în cartea de muncă este trecut minimul pe economie. Mulţi muncitori s-au trezit în asemenea situaţii doar după ce au încheiat contractul de muncă, fapt care dăunează grav pensiei. Tot în judeţul Timiş au existat situaţii când angajaţii au fost convinşi de către conducere, pentru a reduce posturile, să semneze cereri de demisie, caz în care nu se mai acordă ajutorul de şomaj.

CÄ‚TÄ‚LIN RADU