PuÅ£ini sunt cei care ÅŸtiu că cel mai celebru deponeu de gunoi din vestul României, aÅŸa-numita "groapă de la ParÅ£a", nu se află de fapt în localitatea ParÅ£a, ci în comuna vecină Åžag. În schimb, oricine a călătorit măcar o dată pe drumul care leagă TimiÅŸoara de Belgrad s-a putut convinge cu ochii săi că termenul de "groapă" nu are, nici el, vreo legătură cu realitatea: de decenii bune, deponeul (astăzi, în sfârÅŸit, închis, dar numai după "lupte seculare" purtate pentru stabilitea noului amplasament undeva unde să încurce cât mai puÅ£in afacerile imobiliare din zona metropolitană) are aspectul unei piramide neterminate.

Istoria acestui "monument" începe în anii 60, când, confruntate cu efectul secundar al procesului de industrializare forÅ£ată pe care-l patronau, autorităţile vremii au fost nevoite să stabilească un amplasament pentru deÅŸeurile unei TimiÅŸoare ce-ÅŸi dublase, în doar zece ani, populaÅ£ia, dar îÅŸi sporise "producÅ£ia" de reziduuri de peste 30 de ori.

La sud de oraÅŸ au fost identificate, atunci, gropile rămase din extragerea pământului pentru o fabrică de cărămidă, a căror suprafaţă (aproape 17 hectare) ÅŸi adâncime (până la patru metri) părea să asigure rezolvarea problemei pentru mai bine de un secol. DistanÅ£a până la oraÅŸ era convenabilă, drumul bun, iar drame estetice n-a nutrit vechiul regim niciodată - după cum nici faptul că pânza freatică se afla, în zonă, la doar opt-zece metri adâncime n-a interesat prea mult, aÅŸa că deponeul a fost deschis, fără tăieri de panglici, în 1972, iar aici s-au strâns, în cele aproape patru decenii de funcÅ£ionare, peste 2.500 de tone de reziduuri.

Cincinalele au trecut, iar după revenirea la economia de piaţă ÅŸi valul de retrocedări care au însoÅ£it-o, cele 18 hectare de pe magistrala sudică a judeÅ£ului păreau să fie o partidă bună - dar (oarecum paradoxal, dacă Å£inem cont de revendicări ÅŸi mai puÅ£in atractive), se pare că mirosul specific a Å£inut foÅŸtii proprietari la distanţă. Spre deosebire de un anumit soi de "chiriaÅŸi", care, până recent, au sălăşluit aici cu zecile, unii chiar născându-se sau murind pe movila de gunoi. Dacă va fi aÅŸa, adică dacă nu se va găsi vreun doritor de "restitutio in integrum" ÅŸi după ce primele măsuri de "recuperare" a perimetrului vor da roade, vom mai vedea.

Cert este că judeÅ£ul TimiÅŸ s-a ales, în plină câmpie, cu o movilă impresionantă, din fericire intrată de un an în proces de reecologizare, care va marca pentru multă vreme de acum încolo derivaÅ£ia rutieră spre comuna ParÅ£a. Indiferent de faptul că nu se află pe teritoriul aÅŸezării al cărei nume îl poartă.