Au sosit primele date, încă provizorii, ale recensământului general al populaÅ£iei efectuat în octombrie 2011, ele reliefând ceea ce toată lumea se aÅŸtepta: faptul că România a suferit, în ultimul deceniu, cea mai mare catastrofă demografică din ultimele două secole – pierderea a 2,6 milioane de locuitori depăşind pierderile înregistrate, pe acelaÅŸi teritoriu, în oricare din cele două războaie mondiale.

Mai puÅ£in de o treime din această pierdere se datorează sporului demografic negativ, „grosul” reprezentându-l preÅ£ul pe care România îl plăteÅŸte pentru integrarea în Uniunea Europeană, în condiÅ£iile în care elitele politice care au guvernat statul au fost excesiv de puÅ£in preocupate de apropierea condiÅ£iilor de viaţă din Å£ară de cele existente la nivel continental.

Există ÅŸi o oarecare consolare: aproape două milioane de foÅŸti locuitori ai ţării noastre, preponderent de etnie română, dar ÅŸi maghiari sau Å£igani, au rămas în Europa, îngroÅŸând rândurile diasporei române (care, laolaltă cu diaspora istorică, depăşeÅŸte în prezent 4,5 milioane de oameni) – aproape jumătate din emigranÅ£ii români păstrându-ÅŸi în continuare cetăţenia de origine.

Banatul continuă să-şi schimbe structura populaţiei

Aparent, cele două judeÅ£e ale Banatului au scăpat mai puÅ£in „jumulite” din această bulversare demografică: dacă la nivel naÅ£ional, scăderea a fost de peste 12 procente, la noi s-a înregistrat o pierdere de populaÅ£ie de „numai” 8,6 la sută, Banatul românesc coborând, totuÅŸi, sub pragul psihologic de un milion de locuitori.

O analiză mai atentă arată, însă, că evoluÅ£iile demografice bănăţene sunt mult mai ample decât în celelalte provincii ale ţării, întrucât judeÅ£ele TimiÅŸ ÅŸi CaraÅŸ-Severin s-au numărat, de-a lungul ultimului deceniu, printre primele zece judeÅ£e furnizoare de emigranÅ£i – locul acestora fiind acoperit (pentru prima dată în ultimele două secole doar parÅ£ial!) de imigraÅ£ia internă: peste 25 la sută din actualii locuitori ai judeÅ£elor bănăţene sunt născuÅ£i în alte provincii, poate surprinzător pentru unii fiind faptul că, în cazul minorităţilor luate la un loc, ponderea celor proaspăt bănăţenizaÅ£i depăşeÅŸte o treime.

Au scăzut ÅŸi minorităţile „istorice” ale Banatului, ÅŸi Å£iganii

AÅŸa se face că, sub aspectul compoziÅ£iei etnice, ponderea românilor a crescut în TimiÅŸ cu două procente (ajungând la 85,5 la sută), iar în CaraÅŸ-Severin, cu un procent (depăşind 89,2 la sută). În ce priveÅŸte minorităţile „istorice” ale Banatului (maghiarii, germanii ÅŸi sârbo-croaÅ£ii), acestea s-a redus de la 102 mii, la sub 72 de mii (ajungând să reprezinte mai puÅ£in de opt procente din populaÅ£ia provinciei), în timp ce harta etnică a Banatului s-a completat cu grupuri ale „noii imigraÅ£ii”: italieni, arabi etc.

Un caz special îl prezintă evoluÅ£ia populaÅ£iei Å£igăneÅŸti din Banat: dacă în CaraÅŸ-Severin, numărul romilor a crescut uÅŸor, cu aproape 400 de persoane, în TimiÅŸ (ca ÅŸi în Capitală ÅŸi în alte ÅŸase judeÅ£e ale ţării)  s-a înregistrat o scădere semnificativă, de aproape 2.000 de persoane (circa 9 procente mai puÅ£in).

Acest lucru, alături de alÅ£i indicatori demografici, infirmă numeroasele legende despre milioanele de Å£igani care, chipurile, ar trăi în România, ca ÅŸi despre ipoteza că ei ar putea deveni, vreodată, majoritari. În realitate, este vorba de o populaÅ£ie cu un mare grad de mobilitate, care-ÅŸi schimbă frecvent domiciliul dintr-un judeÅ£ în altul (iar după 2000, ÅŸi peste hotare), numărul real al populaÅ£iei Å£igăneÅŸti din România fiind de sub un milion, din care două treimi ÅŸi-au asumat identitatea romanes, iar ceilalÅ£i se declară în proporÅ£ii egale români sau maghiari, parÅ£ial justificat de integrarea multora în familii mixte.

Tendinţe

În pofida unor interpretări optimiste, de inspiraÅ£ie malthusiană, nu există aspecte pozitive ale scăderii demografice – iar dacă autorităţile politice româneÅŸti (dar ÅŸi europene) nu vor scăpa de miopia actuală ÅŸi nu vor reveni la o politică pronatalistă ÅŸi de apărare a valorilor familiale, atât România, cât ÅŸi Uniunea Europeană se vor confrunta, în cel mult 25 de ani, cu o criză care ar putea ÅŸterge civilizaÅ£ia europeană de pe hartă.

Cel mai grav dezechilibru produs în ultimele două decenii se întregistrează la nivelul balanÅ£ei generaÅ£iilor: în vreme ce numărul persoanelor de peste 50 de ani continuă să crească (ca urmare a îmbătrânirii „decreÅ£eilor” ÅŸi a unei uÅŸoare ameliorări a serviciilor medicale), numărul persoanelor active scade vertiginos, mai ales prin emigrare, ameninÅ£ând să facă imposibilă funcÅ£ionarea societăţii.

La nivelul celor două judeÅ£e ale Banatului, deocamdată, această problemă este ceva mai puÅ£in dramatică, întrucât scăderea accentuată a numărului de adolescenÅ£i ÅŸi adulÅ£i la „prima tinereÅ£e” este suplinit de o populaÅ£ie tânără aproape la fel de numeroasă care vine în Banat din alte părÅ£i, asigurând un oarecare ecilibru al generaÅ£iilor.

Acest mecanism nu va dura însă foarte mult, întrucât – după cum arată deja datele recensământului din 2011 – tendinÅ£a este ca judeÅ£ele de origine ale imigraÅ£iei interne să-ÅŸi epuizeze surplusul demografic, iar migranÅ£ii economici să sară peste Banat, alegând de la început ţările occidentale.

Problemele generate de această stare de fapt au început să se resimtă atât la nivelul pieÅ£ei muncii, scăzând capacitatea angajatorilor de a atrage forţă de muncă adecvată activităţilor principale, cât ÅŸi la nivelul serviciilor publice (începând cu învăţământul ÅŸi sănătatea), care continuă să fie dimensionate, în ambele judeÅ£e bănăţene, pentru o populaÅ£ie preponderent tânără.