Scriitorul ÅŸi jurnalistul Alexandru Păduraru a publicat de curând, la Editura Vremea, volumul de proză „Cutia muzicală”, în care abordează atât perioada culturală interbelică, prin intermediul unor personalităţi uÅŸor de recunoscut, chiar dacă textul nu se doreÅŸte a fi unul documentar, ficÅ£iunea având un rol important, cât ÅŸi perioada comunistă, prin creioarea unui mediu literar în care autorii valoroÅŸi intrau, inerent, în vizorul Securităţii.

Mai mult decât atât, în partea a doua a cărÅ£ii, cititorii au surpriza să regăsească impetuozitatea jurnalistului care combină ingenios experienÅ£a sa de reporter al cotidianului „RenaÅŸterea bănăţeană” cu relevante momente autobigrafice. Dar Alexandru Păduraru, dincolo de activitatea sa literară ÅŸi publiclistică, a condus între anii 1995- 1999 radioteleviziunea Europa Nova BucureÅŸti, descoperind ÅŸi promovând  câÅ£iva aspiranÅ£i la celebritate ce ÅŸi-au câÅŸtigat, între timp, notorietatea. Să vedem de unde au pornit ÅŸi care a fost traseul spre glorie al unora dintre aceÅŸtia.

- Ce a însemnat pentru dumneavostră trecerea în „lumea audiovizualului”? - Vorbim despre începutul radioteleviziunilor particulare, despre investiÅ£ii relativ reduse, despre amatorism în domeniul respectiv. Când mi s-a propus să fac un astfel de lucru, la care nu mă pricepeam decât intuitiv, mi-am spus că merită, totuÅŸi, să încerc. În fond, ce-aÅŸ fi avut de pierdut? Europa Nova BucureÅŸti a fost un fel de ÅŸcoală pentru mulÅ£i tineri care au avut pentru prima dată posibilitatea să se manifeste ca  pretendenÅ£i la celebritate.

- Să-i amintim pe cei ce au reuÅŸit... - Dacă ne referim la calităţile lor umane, cred că fiecare ar fi trebuit să reuÅŸescă, dacă nu în audiovizual, atunci în alte profesiuni. Acum ne interesează, desigur, doar aspectul monden, care constituie subiectul acestui interviu. AÅŸ începe cu cuplul Augusta DumitraÅŸcu -Cătălin Măruţă. Au fost din capul locului preferaÅ£ii mei. Mai întâi a venit Augusta cu propunerea să prezinte o emisiune de informaÅ£ii cinematografice la postul de radio. Avea o voce plăcută ÅŸi părea extrem de serioasă. Pe urmă a apărut ÅŸi Cătălin. Cum schema era completă la animatori ÅŸi ÅŸtiriÅŸti, i-am spus să se axeze pe publicitate. Spre norocul lui, cam peste vreo lună, un animator de la radio, care era ÅŸi redactor-ÅŸef,  m-a anunÅ£at că pleacă în SUA, aÅŸa că i-am spus lui Cătălin să treacă la microfon. Åži a făcut-o atât de bine, încât în doar câteva săptămâni m-a convins  să-i ofer lui postul de redactor-ÅŸef. Cred că nici nu împlinise 21 de ani.

- Åži Augusta? - A devenit prietena lui Cătălin. O olteancă ÅŸi un oltean din Târgu Jiu ce-ÅŸi căutau gloria în BucureÅŸti. Erau admirabili. Se potriveau, chiar dacă el era mai mic cu vreo doi ani ca ea. Atunci nu conta. Pentru că era frumoasă, i-am spus Augustei să prezinite o emisiune muzicală pe postul de televiziune. Era frumoasă, dar cam prea serioasă. Aici trebuia să fii fâÅŸneÅ£, cool, cum se spune acum. Cătălin se încadra genului. Înregistra noaptea, după miezul nopÅ£ii, când aveam spaÅ£iu. Se muncea din greu. Mă bucur că amândoi, ÅŸi Augusta, ÅŸi Cătălin, deÅŸi au mers  până la urmă pe căi diferite, s-au impus în lumea audiovizualului. Multă vreme s-au ajutat reciproc. Åži nu aveau atunci chiar o viaţă uÅŸoară. Augusta locuia într-o garsonieră cu fratele ei, care se căsătorise, iar Cătălin stătea cu chirie. După ce, în 1999, Europa Nova BucureÅŸti a devenit Atomic TV,  nici Augusta, nici Cătălin n-au intrat în vizorul noilor patroni americani, deÅŸi le propusesem insistent acest lucru. Poate a fost mai bine  pentru ei raportat la destinele lor. Augusta s-a măritat cu Valeriu Lazarov, iar Măruţă este cel mai tare din parcarea showbiz-ului monden.

- AÅ£i colaborat ÅŸi cu Dan Diaconescu. - Mi l-a propus Aristide Buhoiu, în calitatea sa de director asociat. Nici Dan nu mai făcuse televiziune până atunci. I-am rezervat o emisiune zilnică de 30 de minute în prime-time intitulată „Dintre sute de ziare”. Avea succes. Primeam telefoane în care mi se reproÅŸa că emisiunea este prea scurtă. Într-o zi am primit un telefon în care mi s-a cerut  imperios să-l scot din emisie. Făcuse o gravă greÅŸeală, cred că fără să-ÅŸi dea seama.  Am înÅ£eles despre ce este vorba ÅŸi ne-am despărÅ£it la modul prietenesc. Åži el a priceput motivul ÅŸi nu s-a supărat. ViaÅ£a este, uneori, aÅŸa cum spunea cineva, mult prea complicată.

- S-o amintim ÅŸi pe Urania. - Simona este, cu siguranţă, una dintre cele mai inteligente femei pe care am avut ocazia să le cunosc. Fostă elevă eminentă a lui Ion Frunzetti, el însuÅŸi admirator al lui Petru Comarnescu, pe care îmi face plăcere să-l evoc când am prilejul, ÅŸi care este personajul Tinel din cartea mea „Cutia muzicală”, deÅŸi i se spunea Titel, dar am simÅ£it nevoia să-i schimb diminutivul, Simona este un mare critic de artă. PuÅ£ini ÅŸtiu acest lucru. Ea însăşi trăieÅŸte o ciudată dedublare. O ÅŸtiu din perioada când era destul de nefericită, când era măritată cu un ziarist alcoolic ÅŸi ar fi dorit să aibă un copil. Dar am impresia că despre ea am spus deja prea mult.

- Ce alte nume aÅ£i dori să pomeniÅ£i? - M-aÅŸ referi la doi regizori, Cătălin Mitulescu ÅŸi Petre Năstase. Pe PetruÅŸ Năstase îl angajasem la început, încât Europa Nova BucureÅŸti avea doar doi angajaÅ£i, eu ÅŸi el. Åži trebuia să facem o radioteleviziune. O vreme l-am folosit ÅŸi ca operator. Avea un simÅ£ deosebit al miÅŸcării ÅŸi ritmului, ÅŸtia cum să facă „tăietura finală”, stătea nopÅ£i întregi la montaj, avea o dorinţă extraordinară să caute spectaculosul, atractivul.  Era ÅŸi este un excelent combinator de imagini. Într-o zi a venit Cătălin Mitulescu. Mi-a spus că este geolog ÅŸi vrea să devină regizor. I-am dat o cameră de filmat ÅŸi i-am propus să facă un filmuleÅ£ de 10 minute în târgul de maÅŸini. Abia după ce i-am dat camera ÅŸi a plecat, m-am întrebat de ce  m-am lăsat „vrăjit” de un individ pe care  nu-l cunoÅŸteam ÅŸi care ar fi putut să dispară cu un aparat de filmat care nu era deloc la îndemâna oricui. Vreo două nopÅ£i nici n-am prea dormit din cauza asta. Din fericire, Cătălin Mitulescu s-a întors ÅŸi primul lui material filmat ÅŸi montat a fost realizat la Europa Nova BucureÅŸti. Într-un fel, sunt mândru de acest lucru.

- Ar mai fi ceva de adăugat? - Îmi pare rău că alÅ£i  tineri în care am avut încredere n-au reuÅŸit să ajungă atât de sus în zona audiovizualului, deÅŸi ar fi meritat cu prisosinţă. Pentru ei destinul a fost mai puÅ£in glorios, deÅŸi aud încă voci  la unele radiouri ce-mi par foarte cunoscute ÅŸi mă întreb ce am avut de câÅŸtigat, eu însumi, din toată treaba asta. Cu siguranţă, ceva am avut de câÅŸtigat. Fie ÅŸi viaÅ£a trăită în miracolul devenirii altora.