Săptămâna aceasta, preÅŸedintele României a retrimis în parlament proiectul de lege privind extinderea plafonului de neimpozitare a pensiilor de la 1.000 de lei, cât este în prezent, la 2.000 de lei, cât a propus senatul prin proiectul de modificare a Codului fiscal. Aflat pe poziÅ£ii de adversitate totală cu partidele de opoziÅ£ie, ÅŸeful statului a îmbrăţiÅŸat retorica acestora, neezitând să califice drept toxic chiar partidul care l-a propulsat spre cea mai înaltă funcÅ£ie în stat. Băsescu s-a delimitat de PD-L, declarând că nu îl interesează „o majoritate care să spună Am votat din greÅŸeală” – cu trimitere la scuza puerilă folosită de parlamentarii puterii pentru a se dezice de propriul vot, gest care a alimentat temerile populaÅ£iei că manevra ar putea masca intenÅ£ia unei părÅ£i a arcului guvernamental de a achita nota de plată a crizei prin generalizarea dublei impozitări a pensiilor.

Teama cetăţenilor români, care au fost supuÅŸi în această perioadă de criză unui înfiorător război al nervilor, este pe deplin justificată. Este destul să ne amintim că, anul trecut, aceeaÅŸi grupare politică a propus tăierea pensiilor cu 15 la sută, măsură blocată in extremis de Curtea ConstituÅ£ională, într-un rar gest de responsabilitate faţă de cei mai năpăstuiÅ£i conaÅ£ionali. O măsură similară luată acum, după ce asupra românilor s-au abătut celelalte valuri de scumpiri (TVA-ul, tarifele energetice, alimentele ÅŸ.a.) ar echivala cu o politică de condamnare la inaniÅ£ie a mai mult de un sfert din populaÅ£ia ţării, fapt care ar arunca economia românească (puternic dependentă de plăţile făcute de pensionari, cei mai conÅŸtiincioÅŸi cotizanÅ£i la bugetele publice) înapoi în recesiunea din care abia a început să se refacă.

Trebuie să precizăm, în cererea de reexaminare pe care preÅŸedinÅ£ia a adresat-o senatului nu există nici un element care să sugereze o astfel de intenÅ£ie – dimpotrivă, poziÅ£ia activă a României (ÅŸi a altor ţări est-europene care sunt angajate în reformarea sistemelor de pensii) de a cere alte reguli bugetare la nivelul Uniunii Europene, pare să arate că, la cel mai înalt nivel, s-a renunÅ£at la ideea de a escalada conflictul social pe tema pensiilor.

De altfel, o atare iniÅ£iativă nu mai poate veni acum decât din partea guvernului ÅŸi majorităţii sale parlamentare, dar este greu de crezut că PD-L va risca pe această carte, oricât de mari ar fi presiunile care vin din partea unei părÅ£i a mediului de afaceri, în condiÅ£iile în care aluziile preÅŸedintelui la un divorÅ£ politic sunt tot mai directe, iar partidul de guvernământ (sau doar echipa Boc?) se află într-un conflict deschis cu aparatul de stat (fapt confirmat ÅŸi ieri, de respingerea Legii educaÅ£iei la Curtea ConstituÅ£ională) ÅŸi chiar cu o mare parte a propriei baze de masă.

VeÅŸti ceva mai liniÅŸtitoare pentru pensionari încep să vină ÅŸi de la Bruxelles. Marja de manevră a guvernului (oricare ar fi el), în privinÅ£a fondurilor de pensii ÅŸi a politicilor privind vârsta a treia, se va reduce considerabil în anii care urmează, ca urmare a faptului că, sub presiunea maselor uriaÅŸe de victime pe care le-a făcut actuala criză economică (în rândul cărora bătrânii ocupă locul de frunte), instituÅ£iile Uniunii Europene încep să reglementeze tot mai strict aceste politici.

Un recent proiect, propus de raportorul Thomas Mann, insistă asupra câtorva teze care merită toată atenÅ£ia: schimbările demografice (în particular, fenomenul de îmbătrânire a populaÅ£iei) nu pot fi invocate ca justificare pentru desfiinÅ£area drepturilor ÅŸi a asistenÅ£ei sociale; prioritatea din domeniul pensiilor pentru bătrâneÅ£e trebuie să fie siguranÅ£a planificării; autorităţile trebuie să înceteze să mai considere vârstnicii ca fiind o populaÅ£ie inactivă economic (se exemplifică cu faptul că, în Germania, generaÅ£ia persoanelor cu vârsta peste 60 de ani are o putere de cumpărare de aproximativ 320 de milioane de euro anual) ÅŸi, în loc de a-i trata pe bătrâni ca o povară, să fie obligate să creeze sisteme de stimulente financiare pentru menÅ£inerea lor pe piaÅ£a muncii, serviciilor domestice ÅŸi comunitare ori iniÅ£iativei economice, cetăţeneÅŸti ÅŸi culturale.

Nu este deloc inutil să amintim că, în articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (care este parte a dreptului constituÅ£ional european), se afirmă explicit: “Uniunea recunoaÅŸte ÅŸi respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viaţă demnă ÅŸi independentă ÅŸi de a participa la viaÅ£a socială ÅŸi culturală”. În traducere liberă, aceasta înseamnă că oricine promovează politici îndreptate, direct sau indirect, împotriva intereselor pensionarilor, devine un proscris la nivelul Uniunii Europene. Ceea ce nu mai poate ignora nici preÅŸedinÅ£ia, nici guvernul, nici parlamentul.