O seară mai puÅ£in obiÅŸnuită au petrecut, ieri, locuitorii celui mai mare cartier istoric din afara zidurilor fostei cetăţi a TimiÅŸoarei, Mehala, care a sărbătorit în stil tradiÅ£ional împlinirea unui secol de la încorporarea sa în actualul municipiu.

Organizată de Primăria TimiÅŸoara, Casa de Cultură a Municipiului ÅŸi Consiliul Consultativ de Cartier, festivitatea a fost pusă sub semnul întrebării de ploaia abundentă de ieri, abătută în mai multe reprize asupra oraÅŸului, care a reuÅŸit însă doar să amâne închegarea petrecerii.

Spectacolul propriu-zis a debutat cu urcarea pe scenă a celei mai noi generaÅ£ii de artiÅŸti populari timiÅŸoreni, componenÅ£i ai Ansamblului folcloric "TimiÅŸul", a căror evoluÅ£ie a convins publicul, care se aduna încetul cu încetul sub protecÅ£ia fumului de camumflaj al grătarelor de mititei, că are ce să aÅŸtepte de la ei.

"Arsenalul greu", din care au făcut parte deja consacraÅ£ii soliÅŸti vocali Carmen Popovici-Dumbravă, LuminiÅ£a Jucu, George Adam, Dumitru Stoicănescu, Adrian Stanca, AncuÅ£a Flesariu, Doriana TalpeÅŸ, Ramona Roescu, Maria Bortun-Popescu, Tiberiu Ceia, Vasile Conea, Dumitru Teleagă ÅŸi Adi Bihoi, a intrat în acÅ£iune o dată cu lăsarea întunericului, în vreme ce instrumentiÅŸtii Sorin Dumbravă, Ioniţă Ienea, Cristi Marian, Flore Baniciu, Cristi Bălteanu, Andrei Muntean ÅŸi Remus Novac au susÅ£inut un veritabil maraton concertistic, până spre miezul nopÅ£ii.

În pofida relativ recentei sale menÅ£ionări documentare, Mehala – al cărui nume derivă de la cuvântul “mahala”, ce desemna la origine cartierul civil din apropierea unei fortificaÅ£ii – îÅŸi începe existenÅ£a o dată cu cetatea însăşi, de care, tot printr-o străveche tradiÅ£ie, trebuia să fie despărÅ£ită doar prin terenul de instrucÅ£ie militară.

În această formă, aÅŸezarea ÅŸi-a continuat existenÅ£a ÅŸi sub ocupaÅ£ia turcească a Banatului, ÅŸi sub cea habsburgică, de-a lungul celei din urmă (care a impus românilor să părăsească cetatea TimiÅŸoarei) jucând rolul de singură comunitate autohtonă legată de capitala provincială – aspect care explică faptul că, aici mai mult decât în oricare altă parte a urbei, solidaritatea tradiÅ£ională a locuitorilor a supravieÅ£uit până aproape de zilele noastre.

Comuna Mehala a fost integrată în oraÅŸ abia la începutul anului 1910, când a ÅŸi fost botezată cu numele civil de Franzstadt ÅŸi cu cel administrativ de “circumscripÅ£ia a V-a”.

La acea dată, în aÅŸezarea de la poarta de vest a oraÅŸului în expansiune existau deja peste 300 de case. Astăzi, Mehala a rămas mahala numai cu numele, transformat, ca în baladă, din poreclă în renume – ÅŸi ea nu mai desemnează marginea TimiÅŸoarei, ci o zonă aproape centrală, care a dat metropolei în devenire o mare zestre de cadre în toate domeniile de activitate.