Potrivit Legii 202/2010, cetăţenii români au posibilitatea să divorţeze la primărie sau la un notar public, dacă nu au copii minori şi dacă sunt de comun acord cu desfacerea căsătoriei.

Opţiunea este una facultativă, nu obligatorie, pentru că instanţa poate, în continuare, să legalizeze orice fel de divorţ. Românii preferă însă să apeleze, în continuare, la judecători, motivul principal fiind costurile foarte mari percepute de notari şi de administraţiile locale. De exemplu, un divorţ la notar costă în jur de 500 de lei, faţă de 39 de lei, cât este taxa de timbru percepută la judecătorii.

Şi la primăriile din ţară care legalizează desfacerile de căsătorii sumele sunt mult mai mari, oscilând între 300 şi 500 de lei, iar timpul de aşteptare este aproape identic cu cel al unui proces simplu.

La Timişoara, deocamdată, nu se poate divorţa în faţa ofiţerului de la Starea civilă. Reprezentanţii primăriei municipiului spun că nu au norme metodologice de aplicare a legii. Oricum, majoritatea timişorenilor preferă să se adreseze instanţei. "Nu a scăzut numărul cererilor pentru divorţ, comparativ cu alţi ani", a declarat judecătorul Dumitru Hantea, de la Judecătoria Timişoara.