A+ / A-
DeÅŸi locuiesc la doar 25 de kilometri de TimiÅŸoara, tinerii din satul DragÅŸina nu par să fi fost influenÅ£aÅ£i de obiceiurile preluate de către români din Occident. La prima vedere, DragÅŸina pare o localitate ca oricare alta, însă la o atentă scrutare a orizontului descoperi elemente despre care citeÅŸti doar în cărÅ£ile de istorie. Cum este, de pildă, joaca la copii. Pruncii de acolo nu descarcă filme de pe internet, nu se joacă pe calculator, nu fumează în baruri ÅŸi n-au dexteritatea trimiterii SMS-urilor. Când nu-i ajută pe părinÅ£i la muncile câmpului, îÅŸi dau întâlnire la drumul mare pentru o partidă de.... "vânătoare cu arcul". Se împart în câte două tabere (de regulă una a fetelor ÅŸi alta a băieÅ£ilor) ÅŸi se pitesc, apoi, în ÅŸanÅ£urile de pe marginea drumului. "ÎnarmaÅ£i" cu arcuri ÅŸi săgeÅ£i rudimentare cu vârfuri boante, confecÅ£ionate din lemn, încep să tragă unii după ceilalÅ£i. Tabăra care reuÅŸeÅŸte să atingă cei mai mulÅ£i adversari este declarată învingătoare. Uneori se mai întâmplă ÅŸi accidente, atunci când cei "vânaÅ£i" nu se feresc la timp de săgeÅ£i. Dincolo însă de riscurile inerente la care se supun copiii în jocurile lor, indiferent de mediul în care cresc, în anumite zone, cum este DragÅŸina, rămâne specificul aparte al satului românesc neatins de virusul tehnologizării cu orice preÅ£ ÅŸi al lumii virtuale care, în aglomerările urbane, înlocuieÅŸte, de multe ori, lumea naturală.
GIANINA IANĂŞ

Click pentru a descarca editia electronica a RENASTEREA.
Pentru a o vizualiza, aveti nevoie de Adobe Reader