Până la asumarea răspunderii Guvernului, pentru hăcuirile salariale şi de pensii, până la oficializarea Scrisorii de intenţie a României de FMI, până la grevele ample anunţate, românii îşi trăiesc viaţa aşa cum pot. Indiferent de ce se va întâmpla peste o oră, o zi, o săptămână, copiii trebuie duşi la şcoală, trebuie hrăniţi şi îmbrăcaţi, adulţii idem, mai puţin episodul şcolar... ce uşurare! Timişorenii, zice-se, fac parte dintr-o categorie privilegiată, a celor descurcăreţi, obişnuiţi să scoată bani şi din piatră seacă, mai occidentali ca alţii. Sau, cel puţin, asta era faima odinioară.

Cu excepţia celor care îşi fac veacul prin cafenelele centrale, timişorenii de rând suspină greu şi trăiesc deopotrivă: salariile nu le ajung pentru toate, astfel că sacrificată este hrana, odată ce întreţinerea, lumina sau apa nu pot fi sărite din buget. Mâncarea zilelelor noastre s-a transformat într-o adevărată artă, spun gospodinele, dar cu supărare: „Mă chinui să fac minuni şi asta zilnic. Din ce să construiesc şi felul întâi şi felul doi? Dacă iau verdeţuri, s-a rezolvat o masă, dacă vor carne, e mai greu... Am ajuns să caut reţetele bunicii, care ştia cum să facă din nimic bici. Noroc în magazinele din cartier, care mai dau pe datorie, dar nici asta nu e o soluţie”, spune Mariana B, care trebuie să asigure masa zilnică pentru 4 persoane.
 
Cumpărăturile pe datorie sunt o veritabilă modă, în rândul gospodinelor, dar nu numai. Pe caietele preţioase ale vânzătorilor se înscriu nume de tot felul, de la directori la şomeri, că doar criza i-a afectat pe toţi. „Vin la noi din tot cartierul, copii, bărbaţi, femei, atât doar că ne informăm înainte de a vinde pe datorie, tot din zonă, cine sunt. N-am avut probleme până acum. În zilele de salariu, toţi îşi achită datoriile”, a spus o vânzătoare din zona Buziaşului.

Mirajul caietului (pe care sunt trecute, câteodată, cumpărături zilnice de 20-30 de lei) i-a cuprins pe timişoreni, deşi foarte mulţi ştiu că este, într-adevăr, un miraj... E uşor să pleci cu plasele pline, fără să scoţi bani din buzunar, dar e greu să-ţi achiţi datoriile la sfârşit de lună. „Cred că se numeşte cumva, în psihologie, chestia asta. Economic, patronii magazinelor de cartier adoptă o tactică bună, pentru că ştiu că, atunci când vând pe datorie, se cumpără mai mult decât cu banii jos. Lor le merge bine, clienţii sunt mulţumiţi aşa. E o dulce păcăleală, dar e bună şi asta, decât să mori de foame, nu?”, susţine un tată, cap de familie pentru... cinci persoane.

Unii clienţi ai caietului salvator mai pot face haz de necaz, spre amuzamentul vânzătorului.”Daţi-mi un morcov, vă rog, treceţi  un morcov, atât!”, este un exemplu veridic de client mulţumit cu puţin... „Bine că nu-i vreo televiziune sau ziar pe aici, să mă vadă, să moară de râs! Păi, ce să fac, m-a trimis nevastă mea după un morcov, ăsta-i adevărul”, a spus domnul cu tâmple cărunte.
 
Într-adevăr, aceasta este realitatea zilelor noastre, fie că unii o recunosc sau nu. Hrana zilnică şi cumpărăturile obligatorii au ajuns o corvoadă, acum. Dar, de mâine încolo?