Autorităţile timişorene au aşteptat, astăzi, încă de dimineaţă, ca şomerii din oraş să vină şi să-şi ridice cele 16 kilograme de făină şi cinci de zahăr primite ca ajutor din partea Uniunii Europene. Produsele stăteau, stivuite cu grijă, într-o fostă alimentară din apropierea Gării de Nord, transformată în depozit al primăriei, actele erau pregătite, personalul aşijderea. Ca măsură suplimentară de precauţie pentru o eventuală îmbulzeală, s-au postat şi grilaje de fier, care să ghideze "coada" ce s-ar fi putut forma.

Cu toate acestea, cei cu misiunea de a împărţi zahărul şi făina pentru nevoiaşi nu au prea avut, astăzi, de lucru. Pe listele din prima zi de distribuire figurau şomerii ale căror nume încep cu literele A şi B, în total vreo 400 de persoane. Pe la ora 12, abia 40 de persoane veniseră după produse. Timp de jumătate de oră, au călcat pragul depozitului trei persoane.

Primul, un bărbat trecut de 40 de ani, a arătat cartea de identitate şi carnetul de şomer - vizat la zi, bineînţeles - şi şi-a îndesat în plase proviziile. Îi prind bine? "Vă daţi seama", răspunde, cu privirea tristă şi cumva derutată a omului care simte că, din vina lui sau nu, acum nu mai contează, societatea l-a poziţionat undeva la marginea ei, "la 520 de lei cât am eu ajutorul de şomaj, orice îmi prinde bine. Mai ales că am un copil de crescut, sunt numai eu cu el, de soţie m-am despărţit...".

A doua e o tânără foarte drăguţă, dar palidă, care nu vrea să spună nimic când aude de ziar: "Nu-mi plac chestiile astea". E bine pregătită, cu plase şi cu un cărucior special de piaţă. Nici al treilea domn nu vrea să se expună în faţa presei, dar are cu el două sacoşe zdravene de rafie, pe care le umple cu făină şi zahăr. Mai târziu, întâlnit pe stradă, pare că a venit de la cumpărături, într-o zi obişnuită.

Şomerii sunt, de altfel, oameni obişnuiţi, care se află într-un moment neprielnic al existenţei lor. Unii se învinovăţesc, alţii se revoltă, dar majoritatea se simt cumva stigmatizaţi. Poate de aceea nici nu-i atrage prea tare să vină după ajutoarele alimentare europene, preferând să se lipsească de ele în loc să trăiască o anume umilinţă, fie ea şi închipuită.

Alimentele îi aşteaptă în continuare pe cei îndreptăţiţi să le primească. Zahărul este produs în Slovacia, ambalat în Ungaria şi distribuit în România, iar făina este în totalitate românească. Dacă vor rămâne cantităţi nerepartizate nevoiaşilor, cum s-a întâmplat anul trecut, acestea se vor redistribui la cantine sau la beneficiarii de ajutor social. Vitrinele mari ale depozitului au atras deja privirile şi întrebările curioşilor, mai ales ale pensionarilor, categoria care va fi cea mai conştiincioasă la ridicarea alimentelor, după cum asigură oamenii primăriei, conform experienţei de anul trecut. În zilele dedicate lor, din 3 noiembrie încolo, s-ar putea să apară şi înghesuiala....

DANIELA DAMIAN
Foto: ADRIAN PÃŽCLIÅžAN