Lună de lună, caută, uneori disperaţi, soluţii. Pentru plata cheltuielilor de întreţinere, care le depăşeşte bruma de pensie. Pentru medicamentele scumpe, cât ar fi ele de compensate, dar fără de care bolile bătrâneţii le-ar scurta crud existenţa. Pentru banii trebuincioşi vreunei operaţii.

Şi atunci, mulţi dintre ei recurg la împrumuturi. Nu la bănci. E dobânda mare şi riscul pe care îl prezintă etatea înaintată în ochii inspectorului de credite e prea mare.

Îngroaşă, în schimb, rândurile la ghişeele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Timişoara.

Numărul membrilor CARP trece de 15.000, iar cel al vârstnicilor cu cotizaţia la zi, care solicită împrumuturi cu dobândă scăzută, creşte de la o zi la alta.

Erau 3.500 anul trecut. Au ajuns acum, după ce abia s-a trecut de jumătatea lui 2011, la peste 2.000, în timp ce totalul creditelor se apropie de trei milioane de lei.

O mână de ajutor a venit şi din partea conducerii CARP, care a luat decizia scăderii, la începutul lui iunie, a dobânzilor. Poţi împrumuta 1.000 de lei cu şapte la sută dobândă pe an.

Pentru un credit de până la 2.000 de lei, plăteşti în plus 11 la sută. Este, de altfel, tipul de împrumut la care recurg cei mai mulţi, cam trei sferturi din total.

„Majoritatea solicitanţilor vor bani puţini, cu cea mai mică dobândă. Aşa încât contractează un credit de 1.000 sau cel mult 2.000 de lei. De când am scăzut dobânzile, cererile de împrumuturi au crescut semnificativ. În ianuarie primisem puţin peste 200 de cereri. De la începutul lui iunie avem deja 427 de solicitări. Diferă întrucâtva doar motivaţia. Mulţi se împrumutau înainte ca să-şi ajute copiii, sau să-şi cumpere o centrală termică pe gaz, nemaifăcând faţă cheltuielilor cu încălzirea la bloc. Au ajuns acum să se împrumute strict pentru nevoile curente, mulţi dintre ei pentru medicamente sau costul spitalizării”, confirmă o tristă stare de fapt Petru Ştefan, membru în consiliul director al CARP.

MARIUS HORESCU