În sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Timiş nu poţi intra când vrei. Deşi în instituţie nu sunt doar birourile şefilor, cetăţenii nu au acces în incintă decât după ce îşi anunţă prezenţa la interfon. De vreo zece ani (după spusele lucrătorilor IPJT), interfonul este "străjerul" care le oferă... protecţie poliţiştilor ce lucrează acolo.

Persoanele care vor să reclame o ilegalitate sau să se intereseze de demersurile vreunei anchete în care sunt parte trebuie să spună ofiţerului de la poartă motivul pentru care vor să intre în instituţie, convorbirea cu acesta purtându-se la interfonul postat în faţa uşii de la intrare.

La prima vedere, nu pare un lucru ieşit din comun sau nelalocul lui, dacă nu ar crea un sentiment de umilinţă sau situaţii penibile. Cetăţenii trebuie să ridice tonul pentru a-i explica poliţistului care păzeşte instituţia din spatele unui geam ce anume doresc. Consecinţa este că oamenii care se află în trecere prin zonă aud, chiar fără să vrea, problemele, de multe ori confidenţiale, ale celor care au treabă la poliţie. Se creează, astfel, situaţii jenante, fiindcă nu tuturor le este la îndemână să vorbească în public despre necazurile lor. Pentru mulţi este o umilinţă să dezvăluie, în prezenţa unor persoane străine - care aşteaptă, la rândul lor, să intre în sediul poliţiei- că au fost victima unui viol, a unei tâlhării...

Regula nu se aplică însă pentru cei "de-ai casei", care nu sunt angajaţi ai IPJ, ci prieteni sau rude cu poliţiştii care îşi desfăşoară activitatea acolo. Aceştia intră fără să-i întrebe nimeni de sănătate, salutând ofiţerul de la poartă printr-o înclinare a capului, ca pe o veche cunoştinţă. Ne reamintesc aceste lucruri de ceva?

GIANINA ŞUMANDAN